SUPLIMENT IT&C "România nu este pregătită pentru implementarea tehnologiei 5G" 

Reporter: Este România pregătită pentru implementarea tehnologiei 5G?

Nicolae Oacă: Nu, România nu este pregătită pentru implementarea tehnologiei 5G! Dacă acum un an spuneam că doar guvenul este pregătit, să încaseze taxele de licenţiere 5G, astăzi se poate spune ca nici măcar guvernul nu este pregătit.

Iată de ce:

- Nu se ştie când ar putea avea loc licitaţia 5G. Contextul naţional, dar şi anumiţi factori analizaţi mai jos, fac dificil de spus dacă şi când se va organiza licitaţia 5G. Prevăzător, ANCOM a prevăzut în planul de acţiuni pentru 2020 posibilitatea organizării licitaţiei 5G în ultima parte a anului, însă nu se poate garanta evitarea scenariului de anul trecut.

- Strategia 5G pentru România şi documentaţia licitaţiei 5G elaborate sub "stresul" OUG114/2018, a lăcomiei guvernului, vedea în licitaţie doar o sursă de bani pentru buget. Ambele trebuie rescrise pentru reducerea decalajului digital al ţării noastre (a se vedea DESI2019 - Digital Economy & Society Index prezentat de Comisia Europeană).

De exemplu:

• Se oferă spre vânzare spectru perturbat în zonele de graniţă, fără a se spune dacă şi când va dispărea perturbaţia;

• Preţuri de pornire inadecvate reducerii decalajului digital. Deşi preţurile par la nivel european (/MHz/locuitor) nu se ţine seama de decalajul digital al ţării noastre şi de faptul că implementarea tehnologiei 5G ar putea produce şocul care să "scoată" România din coada clasamentului DESI. Oferirea gratuită a spectrului însoţită de obligaţii de acoperire naţională rapidă şi de angajamentul guvernului în utilizarea noii tehnologii ar putea produce acest şoc.

• Plata taxelor de licenţiere în 15 zile! Încă odată lăcomia guvernului! Dacă totuşi licenţele nu se vor oferi gratuit, pentru a stimula implementarea şi adoptarea rapidă a tehnologiei se recomandă ca plata licenţelor să se facă în câţiva ani, permiţând operatorilor o acoperire rapidă.

• Tarife de utilizare a spectrului prea mari. Deşi au fost reduse tarifele pentru unele benzi de frecvenţe şi mărite pentru altele, noile tarife propuse sunt încă prea mari alimentând în continuare excedentul bugetar al ANCOM. Ar trebui reduse la jumătate!

• Prezervarea competiţiei: În contradicţie cu licitaţia din 2012, documentaţia licitaţiei  5G  nu face referiri la folosirea noii tehnologii 5G de către operatorii de reţele mobile virtuale şi la roamingul naţional. Nu introduce stimulente (reducerea valorii scrisorii de garanţie bancară,a tarifelor, etc.) pentru operatorii de reţele 5G care se obligă să găzduiască operatori de reţele mobile virtuale, foarte importanţi  într-o piaţă care s-ar putea consolida. A se vedea vânzarea Telekom România!• Securitatea reţelelor 5G: documentaţia ar trebui completată cu măsuri pentru securitatea reţelelor 5G, de exemplu EU Toolbox, sau măsurile Angliei la care par a adera mai multe ţări.

- ghişeul on-line unic pentru autorizare infrastructură funcţional înainte de licitaţie. Licenţele fără autorizaţii de construire (site-uri antene, instalări fibră optică) nu au nicio valoare! (A se vedea experienţa RoNet!) Conform documentaţiei licitaţiei, noile frecvenţe 5G necesită instalarea a multor zeci de mii de noi site-uri pentru antene pentru fiecare reţea, care vor trebui interconectate, însemnând tot atâtea autorizări pe care Strategia 5G pentru România nu le-a rezolvat. Pentru uşurarea şi uniformizarea accesului la infrastructură şi la spaţiul public la nivel naţional (instalare fibră optică, site-uri pentru antene) ar fi util un act (OUG, lege, etc.), care să stabilească formatul şi termenii solicitărilor de acces şi cine operează ghişeul on-line. Germania a făcut aceasta din 2016. Actul ar trebui să intre în vigoare înainte de licitaţia 5G, prevăzând o autoritate centrală, ANCOM, de exemplu, care să opereze ghişeul on-line pentru autorizarea construcţiei de infrastructură 5G, oferind astfel garanţii operatorilor. În 25 septembrie 2019, MCSI anunţa o ordonanţă de urgenţă privind procedurile de autorizare a lucrărilor de construcţii, care însă nu face referiri la ghişeul unic. Poate fi îmbunătăţită.

- memorandumul România-SUA constituie, alături de contextul naţional, principalul motiv de incertitudine. România, fiind ţară membră UE, ar trebui să aibă o abordare europeană, urmând de exemplu modelul englez, la care par a se ralia Franţa, Germania.

- resurse financiare pentru stimularea implementării serviciilor 5G. Guvernul ar trebui să stimuleze financiar proiecte pilot pe baza tehnologiei 5G (oraşe inteligente, sănătate, educaţie, etc). Ar trebui folosite fonduri din telecomunicaţii: rezultatul licitaţiei 5G, excedentul bugetar al ANCOM (peste 200 milioane euro). Sunt bani din "telecomunicaţii" care ar trebui să rămână în telecomunicaţii pentru dezvoltarea indus­triei şi a economiei.

- stimularea adoptării serviciilor oferite de tehnologia 5G - angajamentul executivului pentru folosirea noilor servicii. Utilizarea noii tehnologii în entităţile de stat (administraţie, companii, etc.) din cultură, educaţie, sănătate, transport, energie, oraşe inteligente, etc. va fi hotărâtoare în accelerarea dezvoltării reţelelor 5G şi reducerea decalajului digital. Strategia 5G trebuie să prezinte angajamentul ferm al executivului în folosirea serviciilor propuse de noua tehnologie în toate entităţile de stat pentru creşterea eficienţei, debirocratizare şi transformare digitală (oraşe inteligente, ....).

Reporter: Ce ar trebui să facă autorităţile pentru a dezvolta ţara noastră din punct de vedere digital şi a reduce decalajele faţă de statele din Uniunea Europeană?

Nicolae Oacă: Să creeze un şoc tehnologic acordând gratuit licenţele 5G condiţionat de acoperire rapidă şi să se angajeze ferm în utilizarea noii tehnologii în toate en­tităţile de stat. Facilitatori importanţi în acest demers ar trebui să fie:

- ghişeul unic pentru autorizare (on-line) infrastructură funcţional înainte de licitaţie, care să debirocratizeze procedura de aprobare a lucrarilor permiţând aprobări online în timp rezonabil - câteva zile. Experienţa RoNet - zeci de apro­bări în luni de zile - nu ar mai trebui să se repete!

- păstrarea competiţiei în oferirea de echipamente pentru reţele de telecomunicaţii, care ar permite un ritm relativ rapid pentru livrarea de echipamente şi instalarea noilor reţele şi, mai ales, costuri rezonabile. Altfel spus, să nu fie interzis niciun fabricant de la furnizarea de tehnologie 5G, desigur în condiţii de securitate.

- stimularea, inclusiv financiară, a proiectelor pilot, a aplicaţiilor pe baza noii tehnologii în diverse domenii: oraşe inteligente, sănătate, educaţie, industrii, etc.

Reporter: Ce impact ar avea o res­tricţionare a competiţiei în furnizarea de reţele 5G, dacă statul român va respecta recomandările SUA de a interzice Huawei să participe la licitaţie?

Nicolae Oacă: Este puţin probabilă interzicerea totală a fabricanţilor chinezi de la realizarea reţelelor 5G în România, dar dacă totuşi se va produce, atunci ar conduce la întârzieri serioase în implementarea şi adoptarea noii tehnologii, la creşterea decalajului digital şi economic al ţării.

Restricţionarea fabricanţilor chinezii de echipamante de telecomunicaţii va duce la o piaţă mai puţin competitivă. Cotele de piaţă ale fabricanţilor Ericsson şi Nokia vor creşte la circa 60%, respectiv 30%, iar piaţa ar deveni duopol.

Competitivitatea pieţei se măsoară prin indexul Herfindahl Hirschman (HHI), definit ca suma pătratelor procentelor cotelor de piaţă, pentru o piaţă competitivă valoarea acestuia trebuie să fie maxim 1.800. Conform studiului Oxford Economics, piaţa mondială a furnizării de reţele de telecomunicaţii nu este competitivă, indexul având în 2018, la nivel global, va­loarea 2.348. Piaţa românească este şi mai puţin competitivă, indexul având o valoare mai mare - 3.495!

Prin restricţionarea fabricanţilor chinezi piaţa devine şi mai necompetitivă, valoarea indexului cres­când la 3.454 la nivel global şi la 4.550 pentru România, aproape triplu faţă de valoarea de 1.800, limita unei pieţe competitive. Valoarea 4.550 este specifică duopolurilor!

Aceasta trebuie să dea de gândit în primul rând Consiliului Concurenţei, care ar trebui să alerteze deci­deţii politici. Evident că efectul acestei perturbări va trebui suportat de către operatorii de telecomunicaţii, care îl vor transfera către întreaga economie şi societate româ­nească.

Restricţionarea Huawei de la cons­truirea de reţele 5G va creşte costurile generale cu investiţiile în reţelele 5G. Pentru România se poa­te estima o creştere între 8 şi 19%! Aceasta ar însemna creşterea cu valori între 180 şi 440 milioane de euro a costului inves­tiţiilor de 2,3 miliarde de euro estimat pentru reţelele 5G în Strategia 5G pentru România. Sau, creşterea cu valori între 80 şi 190 milioane euro pentru fiecare reţea 5G, dacă luăm în consideraţie investiţii de 1 miliard de euro pentru realizarea unei reţele 5G în România.

Creşterea costurilor investiţiilor ca urmare a restricţionării unor furnizori importanţi de reţele 5G va întârzia accesul la noile servicii a unei părţi a popu­laţiei României în următoarea perioadă. Prin creşterea costului investiţiilor şi în aceleaşi condiţii de finanţare a operatorilor, aceştia nu vor mai putea să realizeze acoperirea planificată la termenele propuse. Astfel, acoperirea propusă în Strategia 5G pentru Româ­nia s-ar putea realiza cu o întrârziere de aproape un an, adică în anul 2027!

Întârzierea instalării reţelelor 5G va conduce la încetinirea inovaţiei tehnice şi a creşterii economice. Sunt dificil de concretizat pierderile permanente în PIB-ul ţării, mai sigură fiind prognozarea distanţării României în coada clasamentului DESI, a reducerii creş­terii economice.

Reporter: Care sunt consecinţele amânării licitaţiei pentru reţelele 5G din ţara noastră?

Nicolae Oacă: Întârzierea implementării tehnologiei 5G ar duce la creşterea decalajului digital şi mai ales economic al ţării noastre faţă de ţările membre UE! Astfel, România s-ar dis­tanţa în coada clasamentului DESI, iar transformarea digitală şi creşterea economică s-ar încetini! Însă, amâ­nând licitaţia 5G, România ar putea beneficia de o tehnologie 5G mai evoluată.

Reporter: Cum vedeţi recomandările venit de partea Statelor Unite ale Americii şi declaraţiile Ambasadorului SUA în România de a interzice Huawei pe piaţa din ţara noastră, în condiţiile în care analizele arată că fără acest jucător valoarea implementării reţelelor 5G poate creşte cu zeci de milioane de euro?

Nicolae Oacă: România este o ţară cu PIB/locuitor şi salariu mediu net mic (printre cele mai mici din UE - ne "batem" cu Bulgaria pentru ultimul loc !) şi în consecinţă venitul mediu pe SIM mic - circa 6 euro. Dacă România ar interzice fabricanţii chinezi la realizarea reţelelor 5G am avea o implementare întârziată şi la costuri mai mari. (A se vedea articolul publicat în 16 februarie 2020 pe blogul meu https://nicolaeoaca.blogspot.com/).

Preţurile mai mari ale echipamentelor ar fi o problemă pentru piaţa noas­tră, piaţă cu putere de cumpărare scăzută şi sensibilă la preţ - cheltuielile investiţionale mai mari se vor transfera în preţul cu amănuntul, conducând la o adoptare greoaie, întârziată, influenţând dezvoltarea economiei noastre şi mai ales procesul de transfomare digitală.

Deşi economii mult mai dezvoltate din Europa şi lume ar putea suporta mult mai uşor interzicerea fabricanţilor chinezi, majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană nu o fac, criteriile timp/investiţii şi, mai ales, competitivitatea economiilor naţionale sunt considerate foarte importante, luând desigur măsuri de securitate.

În acest context, România nu îşi poa­te permite să interzică total participarea fabricanţilor chinezi la realizarea reţelelor 5G, dacă vrea să evite rămâ­nerea în urmă, adop­tând o abordare europeană, de exemplu modelul englez pentru asigurarea securităţii, care presupune accesul Huawei cu restricţii: cotă de piaţă de maxim 35% şi inerzicerea în zone critice.

Reporter: Potrivit informaţiilor din piaţă, Telekom este aproape de un acord cu RCS&RDS pentru vânzarea diviziei mobile şi a serviciilor fixe către Orange. Cum va arăta piaţa fără Telekom?

Nicolae Oacă: Să amintim că Ro­mâ­nia, prin guvernul său, deţine acţiuni în ambele companii (RomTelecom, Cosmote Romania), guvernul nefiind un simplu acţionar minoritar. În actualul context naţional (criză, ..) niciun guvern raţional nu ar trebui să ia în discuţie astfel de tranzacţii. Depăşind criza, în vremuri normale, un guvern care gândeşte în perspectivă, nu ar trebui sa fie de acord cu astfel de tranzactii, vânzarea pe bucăţi a Telekom România unor operatori locali nu ar trebui să aibă acceptul guvernului. Motivul este simplu - concentrarea puternică şi ireversibilă a pieţei, rămânând doar 3 (TREI) operatori de comunicaţii mobile! Acesta ar duce şi la dispariţia operatorului naţional, lucru care nu s-a întâmplat în prea multe ţări europene. În condiţiile deficitului bugetar excesiv al ţării, dar şi al crizei care se prefigurează (coronavirus, ..), guvernanţii ar putea fi ademeniţi de cumpărători cu tentaţia vânzării acţiunilor deţinute de stat. Ar fi o afacere proastă pentru România: în afară de deteriorarea ireversibilă a competiţiei cu repercursiuni asupra românilor consumatori de servicii de telecomunicaţii vânzarea unor active a căror valoare de piaţă este în scădere de mai mult timp nu este recomandată.

În clasamentul "100 cele mai valoroase companii din România" publicat în noiembrie 2019, grupul Telekom România era pe locul 24 cu o valoare de 972 milioane euro faţă de 1.129 milioane euro în anul 2018 şi 2 miliarde euro în anul 2016. Valoarea scăzută a grupului Telekom România ar putea fi un motiv pentru ca guvernul să nu vândă pachetul de acţiuni, ci să cumpere acţiunile pe care nu le deţine, are drept de preemţiune!

După răscumpărarea restului de acţiuni (circa 2/3 din valoare), guvernul român ar trebui să găsescă un partener strategic pentru administrarea operatorului naţional: un operator cu anvergura globală (Telefonica, Telenor, AT&T, ..), un fond de investiţii cu expertiză în telecomunicaţii, un consultant, sau o combinaţie, cu care să încheie un contract de administrare. Vânzarea unui pachet majoritar din operator s-ar face ulterior (pe bursă sau printr-o licitaţie internaţională), du­pă îmbunătăţirea rezultatelor financiare. În actualul context, poate că unora li s-ar părea fantezist acest scenariu, dar vânzarea separată a foştilor operatori RomTelecom şi Cosmote Româ­nia unor operatori locali, coroborată cu interzicerea fabricanţilor chinezi, ar fi cel mai dezastruos scenariu pentru telecomunicaţiile şi economia ţării noas­tre, aflate în faţa unui început de criză.

Reporter: Mulţumesc!